Poesia in vernacolo napoletano – NA DATA TRISTE

NA DATA TRISTE (1964)

Margaretella chiagne,
chiagne e nu trova pace,
se ranna, se dispera
e nun se fa capace…

Da quanno sott’ `a luna
nu legno mercantile
lassaie na data triste:
sabbato, vinte abbrile…

`Stu legno se `mbarcaie
ll’anema `e Margarita,
tutt’ `e speranze e ggioie,
`o mmeglio `e chesta vita.

E se purtaie cu isso,
prumesse, giuramente,
e a Ttore ca diceva:
? Nun penz? malamente! ?…

Ma nun ? chi? turnato
Tore d’ `o Canad?,
manco nu rigo ha scritto
a chi? de n’anno f?.

E Margarita chiagne
e m?ve `a cunnulella
add? picc?a na n?nna,
na bella piccerella!

`Sta n?nna chiagne, nu sape
ca nu t?ne a pap?…
E’ n’anno, ? chi? de n’anno
ch’? gghjuto `o Canad?.

`O calannario s?gna
ancora, vinte abbrile,
`a data ca lassaie
nu legno mercantile…

Condividi questo articolo qui:
Stampa questo post Stampa questo post
Postato in Senza categoria